Pluralul pentru abajur
abajururi
ABAJÚR, abajururi, s. n. Acoperitoare de metal, de sticlă, hîrtie, mătase etc., care se pune la o lampă pentru a reflecta razele luminoase într-o direcție anumită și a feri ochii de lumină. În tavan, deasupra mesei, atîrna o lampă cu abajur verzui de sticlă. PAS, Z. I 68. Din tavan atîrna lampa cu abajur de porțelan. REBREANU, P. S. 161.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru abajur:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | abajur | abajurul | abajururi | abajururile |
---|
Dativ-Genitiv | abajur | abajurului | abajururi | abajururilor |
---|