ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere și de extragere (cu mijloace manuale, mecanice etc.) a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcămînt; p. e x t. locul de muncă tinde se execută această operație. Lucrări de abataj mecanizate. ◊ Acum pornește schimbu-ntîi în luminoasa Hunedoară, Acuma, cu echipa lui, și Hotea-n abataj coboară. DEȘLIU, M. 21. Abatajul este aici sus, în capul suitoarei, spațiul dintre cei doi pereți de piatră ai muntelui, în care minerii lucrează pentru a-l goli de cărbune. BOGZA, V. J. 64. Abataj-cameră = metodă de tăiere și de extragere a minereului, locul de muncă fiind în formă de cameră delimitată de trei pereți, dintre care cel din mijloc este cel unde se sapă; p. e x t. locul «nde se sapă după această metodă. Abataj frontal v. frontal. Ciocan de abataj v. ciocan. 2. Operație de doborîre a arborilor în exploatările forestiere. 3. Uciderea vitelor la abator, prin doborîrea cu o singură lovitură.