acrime nu are formă de plural

acrime

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. 2. F i g. Răutate, dușmănie. Cronicile romînești acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund. BĂLCESCU, O. II 205.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului feminin acrime:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	acrime	acrimea	—	—
Dativ-Genitiv	acrimi	acrimii	—	—

Cuvinte Populare:

Cuvinte Aleatoare: