ADÍO interj. (Formulă de salut la o despărțire de obicei îndelungată sau pentru totdeauna; astăzi mai ales f i g.) Rămas bun ! Adio, cîntece vechi, adio ruine! BENIUC, V. 144. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 184. (Substantivat) Soarele o rază de-adio îmi trimise. MACEDONSKI, O. I 46. Întorc acum asupra-ți privirea-mi dureroasă, Ca cel din urmă-adio, la tot ce am pierdut. ALEXANDRESCU, M. 72. (E x p r.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ◊ (Ironic) S-a terminat cu... Adio scăldat!