AFÁCERE afaceri, s. f. 1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. Eftimie umbla pe uliță, pe la afacerile lui, întunecat la față. DUMITRIU, N. 246. Nu-mi place ca cineva să se vîre în afacerile mele. SAHIA, N. 104. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. Ministerul Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Externe. ◊ Însărcinat cu afaceri = reprezentant diplomatic avînd misiunea să reprezinte interesele țării sale și ținînd temporar locul unui ambasador sau ministru plenipotențiar. 2. (În orînduirea capitalistă) Tranzacție comercială (bazată pe speculă sau pe speculații). Am uitat să-ți spun că a trecut la amiază pe la noi cuscrul Haralambie, întorcîndu-se de la tîrgul Botoșanilor unde are dumnealui afaceri cu negustorii. SADOVEANU, N. F. 86. ◊ (Numai la pl., cu sens peiorativ) Reprezentanții claselor exploatatoare făceau tot felul de afaceri. ◊ (Familiar) întreprindere cu rezultat bun, favorabil. A făcut o afacere bună cu mobila pe care a cumpărat-o. ◊ Expr. E O afacere să... sau nu e (nici) o afacere să... = e (sau nu este, nu e de loc) avantajos să...