AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Înjghebare rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a peștelui sau a prunelor. V. afumătorie. 2. (Învechit) Vas în care se ard mirodenii pentru a afuma prin casă; cățuie. O căție sau afumătoare de argint în forma unei sfere cu capac conic. ODOBESCU, S. I 459.