AFUNZÍME s. f. (Rar) Adîncime, profunzime. Canonada porni iar c-o huruire neîntreruptă, al cărei tremur îl simțiră subt ei în țărîna gropii. Un sfert de oră – un ceas; părea că vine asupra lor din afunzime un urlet tremurat. SADOVEANU, M. C. 102.