amenitate nu are formă de plural
amenitate
AMENITÁTE s. f. (
Livr.) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După
fr. aménité, lat. amoenitas, -atis. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin amenitate:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | amenitate | amenitatea | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | amenități | amenității | — | — |
---|