amoniu nu are formă de plural
amoniu
AMÓNIU s. m. sg. Radical monovalent care nu a fost obținut în stare liberă; în compuși se comportă ca un metal alcalin, dînd naștere la săruri. Clorura de amoniu se mai numește și țipirig.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru amoniu:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | amoniu | amoniul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | amoniu | amoniului | — | — |
---|