Pluralul pentru anacronism
anacronisme
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constînd în fixarea unei întîmplări în alt timp decît cel adevărat; introducere greșită, în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. G. Asachi, cunoscînd foarte bine anacronismul lui Cantimir, a căutat să-l dezvinovățască, făcînd din Baiezet 1 Baiezet II. ARHIVA R. I 94. ♦ Rămășiță din trecut, care nu corespunde modului de viață actual; opinie sau obicei învechit. Este mai mult decît o greșeală a predica latinirea ( = latinizarea): este un anacronism; prelungit, anacronismul este un pedantism ridicul, și predicatorii anacronismului se cheamă pedanți. RUSSO, O. 94.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru anacronism:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | anacronism | anacronismul | anacronisme | anacronismele |
---|
Dativ-Genitiv | anacronism | anacronismului | anacronisme | anacronismelor |
---|