Pluralul pentru aratator
arătătoare
ARĂTĂTÓR2, -OÁRE, arătători, -oare, adj. (În expr.) Deget arătător (și substantivat, n.) = degetul al doilea de la mînă, așezat între cel mare și cel mijlociu. Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile. SADO-VEANU, N. F. 82. Ne-am împuns fiecare vîrful degetului arătător. SADOVEANU, N. F. 36. O mînă i se sprijină ușor de un album întredeschis cu arătătorul. BASSARABESCU, V. 40.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru aratator:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | arătător | arătătorul | arătătoare | arătătoarele |
---|
Dativ-Genitiv | arătător | arătătorului | arătătoare | arătătoarelor |
---|