ARHONDÁRIC, arhondarice, s. n. (Mold.) Aripă a unei mănăstiri, rezervată găzduirii oaspeților și călătorilor. Din cerdacul arhondaricului privim... coasta repede a muntelui și revărsarea neagră de brazi. SADOVEANU, O. VII 206. Mă trezii de-a dreptul la arhondaric. HOGAȘ, DR. 243.

ARHONDARÍC, arhondaricuri, s. n. Clădire sau aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă rezervată oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarice] – Din ngr. arhondaríki.