aríci (-ci), s. m. –
1. Animal mamifer insectivor. –
2. Tumoare, javart. –
3. Plantă (Echinope sphaerocephalus). –
4. Herpes. –
Mr. ariciu, ariț, megl. ariț. Lat. ērĭcius (Diez, I, 349; Pușcariu 118; Candrea-Dens., 85; Körting 3273; REW 2897; DAR);
cf. alb. irikj, it. riccio (
sard. rizzu),
sp. erizo (
astur. arizo, gal. ourizo). Fonetismul prezintă dificultăți, întrucît rezultatul normal ar trebui să fie
ariț, ca în dialecte. S-a încercat să se explice alterare
ți ›
ci, care apare și în
mr. și în
it., printr-un tip intermediar
eric(u)lus, de către Pușcariu 118; prin
erix, -cis, după Philippide,
Altgr. Elemente, 2, și Pascu, I, 38; prin schimbare de
suf., de către Pascu,
Beitärge, 9.
Der. ariceală, s. f. (tumoare, javart);
arici, vb. (a-și zbîrli părul; a se ghemui, a se face ghem; a suferi de ariceală sau de herpes);
aricioaică, s. f. – Din
rom. provin
ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer,
Neugr. St., II, 74),
rut. jaric (Candrea,
Elemente, 405; Berneker, 448).