AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută; piroteală, dormitare. Cei doi prieteni simțeau în nări mireasma de plante putrede și așteptau iar aromeala somnului în noaptea rece. SADOVEANU, M. C. 102. Fiorul de caldă mulțumire... l-a trezit din aromeală. CARAGIALE, N. F. 15. Ancuța se trezi din aromeală; glasul părea că se apropie; ea sări la fereastră. ODOBESCU, S. I 139.