ARPÉGIU, arpegii, s. m. Mod de a produce sunetele unui acord în succesiune rapidă (ca la harpă), începînd cu tonul cel mai de jos sau (mai rar) de la acut la grav; acord executat în acest fel. Arpegiu în do major. ◊ (Poetic). Cu note delirante Ursuzul crivăț cearcă prin horn a lui arpegii. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1 12.