ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (s e) asigura și rezultatul el. 1. Punere în siguranță, garantare. Regimul de democrație populară asigură muncitorilor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luind noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 666. 2. Încredințare, promisiune fermă. Ni s-au dat toate asigurările că vom avea sprijinul necesar. 3. Operație financiară constînd într-un contract prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei plăți, să despăgubească pe asigurat de pierderile pe care acesta le-ar suferi din cauza unor întîmplări independente de voința lui (incendiu, inundații, accidente, deces etc.). Asigurările de stat sînt o nouă dovadă a grijii partidului și guvernului nostru pentru bunurile oamenilor muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2642. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii în statul socialist, constînd într-un larg sistem de asistență medicală gratuită, în acordarea de ajutoare materiale în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, în trimiterea gratuită la odihnă sau la cură medicală etc. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37.