Pluralul pentru asonanta; asonanta la plural

Pluralul.ro

Alfă pluralul oricărui substantiv din limba română

Pluralul pentru asonanta

asonanțe

ASONÁNȚĂ, asonanțe, s, f. Rimă imperfectă care constă de obicei în identitatea vocalelor accentuate și asemănarea mai îndepărtată a consoanelor de după ele. Asonanța e des întîlnită în poezia noastră populară. în versurile « Să pui plugul să brăzdezi Unde-o fi cîmpul mai des», « brăzdezi » fi « des » formează o asonanță.
Vezi toate definițiile »


Declinarea substantivului feminin asonanta:
SingularPlural
CazNearticulatArticulatNearticulatArticulat
Nominativ-Acuzativasonanțăasonanțaasonanțeasonanțele
Dativ-Genitivasonanțeasonanțeiasonanțeasonanțelor

Cuvinte Populare:
Cuvinte Vecine:
Cuvinte Aleatoare:
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite