austru nu are formă de plural
austru
ÁUSTRU s.
n. Vînt din sud sau sud-vest, vara mai ales secetos și păgubitor pentru culturi, iarna bogat în ploaie și zăpadă.
Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113.
Austrul tot suflă cu straniile-i modulații. În sfirșit și sfîntul soare a răsărit în senin. SADOVEANU, O. A. II 114.
Afară este viscol, austrul vijelește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, NEGRUZZI, S. II 34. – Pronunțat:
aus-tru. – Accentuat și:
aústru. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin austru:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | austru | austrul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | austru | austrului | — | — |
---|