autenticitate nu are formă de plural
autenticitate
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic.
Opera lui Caragiale este grandioasă pentru că cuprinde în ea autenticitatea vieții. L. ROM. 1953,
nr. 1.
Titu Herdelea nu-i putea da nici o lămurire inedită sau măcar cu pretenție de autenticitate. REBREANU, R. I 305. – Pronunțat:
a-u-. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin autenticitate:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | autenticitate | autenticitatea | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | autenticități | autenticității | — | — |
---|