Pluralul pentru autoinsamantare
autoînsămânțări
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. (
Bot.) Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- + însămânțare. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin autoinsamantare:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | autoînsămânțare | autoînsămânțarea | autoînsămânțări | autoînsămânțările |
|---|
| Dativ-Genitiv | autoînsămânțări | autoînsămânțării | autoînsămânțări | autoînsămânțărilor |
|---|