BĂIEȚÍCĂ s. m. (Mold., întrebuințat la vocativ, mai ales ironic, chiar și' cînd se adresează unui bătrîn) Diminutiv al lui b ă i a t. Nu, măi băiețică, măi... Tre­buie să demonstrăm... că a vrut să fugă de sub escortă. CAMILAR. N. I 181. Na și ție, băiețică, zicea unui bătrîn bondoc, vărsîndu-i iarbă în corn și alice în basma. GHICA, S. 283.