Pluralul pentru balansare
balansări
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se)
balansa; legănare, oscilare, pendulare, balans.
Balansarea ritmică a pendulului. □
Fundul dubei, in balansările ei, părea că se înalță spre el ca o răscolire de pămînt, amenințîndu-l. SAHIA,
N. 84.
În balansările sale regulate, bula atinge ușor suprafața nisipului. SAHIA, U.R.S.S. 57.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin balansare:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | balansare | balansarea | balansări | balansările |
|---|
| Dativ-Genitiv | balansări | balansării | balansări | balansărilor |
|---|