Pluralul pentru balansier
balansiere
BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei balansare sau oscilare reglează mișcarea unei mașini.
Balansierul unei pendule. 2. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul.
Pronunțat: -si-er. – Variantă: (
2, învechit)
balanțier (NEGRUZZI, S. II 253)
s. n. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru balansier:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | balansier | balansierul | balansiere | balansierele |
|---|
| Dativ-Genitiv | balansier | balansierului | balansiere | balansierelor |
|---|