Pluralul pentru balaur
balauri
BALÁUR, balauri, s. n. (în basme; uneori determinat prin « de șarpe ») Monstru fantastic cu înfățișare fioroasă, imaginat în formă de șarpe, adesea înaripat, cu unul sau mai multe capete.
V. b a l ă, z m e u.
Mă doare capul de horăitul moșnegilor; parc-ar fi balauri. SADOVEANU,
N. F. 75.
D-ta nu știi că aici în fîntînă este un balaur mare de șarpe, care bîntuie omenirea? ISPIRESCU, L. 341.
Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime de balauri și de tot soiul de jivine. CREANGĂ, P. 289. ◊ (Uneori, în literatura populară, în legătură cu « laur »)
Laur-balaur, Cu solzii de aur. ȘEZ. IV 196. ◊ F i g.
Vîntul sporea și fața pustiei se posomora de vîrtejuri. Din asfințit veni cu hărnicie balaurul nourilor, învălmășind negreață și scăpărînd fulgere. SADOVEANU, O. A. II 231. ♦ Denumire populară a constelației dragonului. – Pronunțat:
-la-ur. – Variantă:
băláur (BENIUC,
V. 72)
s. m. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin balaur:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | balaur | balaurul | balauri | balaurii |
---|
Dativ-Genitiv | balaur | balaurului | balauri | balaurilor |
---|