Pluralul pentru banarit
bănărituri
BĂNĂRÍT s. n. (
Mold., cu sens colectiv) Sumă mare de bani, bani mulți; bănet.
Boierul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, P. 67.
Care dincotro îl ruga: unul să-i deie bănărit cît a cere el, altul să-i deie fata și jumătate de împărăție... pentru asemenea odoare. CREANGĂ, P. 228.
Ian privește bănărit, de unde eram afif de parale... ALECSANDRI, T. 146.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru banarit:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | bănărit | bănăritul | bănărituri | bănăriturile |
---|
Dativ-Genitiv | bănărit | bănăritului | bănărituri | bănăriturilor |
---|