BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Vas făcut de obicei din doage și servind ca măsură de capacitate) mai ales pentru cereale. Banița cuprinde aproximativ 20 de litri. ◊ (Adesea ca termen de comparație pentru un cap mare) Numai uitîndu-se cineva la capul lui [al leului] cel cît banița și la coama aia... zbârlită, ar fi înghețat de frică. ISPIRESCU, L. 17. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Le-a dat cîte o baniță [de grîne]... și i-a trecut cu cîte două la condică. PAS, L. I 21. Aveam la dispoziția noastră o baniță de făină de păpușoi, un căuș de fasole și o traistă de nuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 86.