Pluralul pentru basamac
basamace
BASAMÁC s. n.. Rachiu de calitate inferioară, uneori colorat (făcut din spirt de cereale amestecat cu apă); holercă.
Guri cu dinți negri se strîmban spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR,
N. II 321.
A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45.
Uite așa umbla cu paiacele și cu basamacu-n cap>,
cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru basamac:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | basamac | basamacul | basamace | basamacele |
---|
Dativ-Genitiv | basamac | basamacului | basamace | basamacelor |
---|