BÂTÚŢĂ s. v. chibrit.

BĂTÚTĂ, bătute, s. f. Numele unui dans popular caracterizat prin bătăi ritmice din mîini și din picioare; p. ext. numele melodiei după care se joacă acest dans. După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută. SADOVEANU, O. I 302. Cînd aude romînul lăutarul cîntînd bătuta subt umbrar, îi intră dracu în opincă și joacă pînă moare. ODOBESCU, S.II 528.