BĂUTURÍCĂ, băuturici, s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-. – Pl. și: băuturele] – Băutură + suf. -ică.

BĂUTURÍCĂ s. f. (Familiar) Diminutiv al lui bău­tură (1). Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 287. Din partea mea, mîncarea-i numai o zăbavă; băuturică mai este ce este, zise Setilă. CREANGĂ, P. 258. – Pronunțat: bă-u-. – Variantă: (regional) beuturícă s. f.