Pluralul pentru beden
bedenuri
bedén n. pl. urĭ (turc. beden, id.). Sec. 18. Deschizătură în zid făcută ca să tragĭ cu pușca orĭ cu tunu. V. barbacană.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru beden:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | beden | bedenul | bedenuri | bedenurile |
---|
Dativ-Genitiv | beden | bedenului | bedenuri | bedenurilor |
---|