*vezicatoáre și -ătoáre f., pl. orĭ (fr. vésicatoire, „care face să se beșice pelea [!]”, d. lat. vesicare, „a se unfla [!]”, care vine d. vesica, „beșică [!]”. V. beșică). Med. Emplastru care face să se beșice pelea [!]. – Curat rom. ar fi beșicătoare.