Pluralul pentru betelie
betelii
BETELÍE, betelii, s. f. Fîșie cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., încingînd mijlocul corpului; tivitură făcută în același loc (ca să se poată trece prin ea o baieră, un șiret etc.);
p. ext. marginea tivită la răscroiala sau la mînecile cămășii sau iiei.
V. b a n t ă,
bentiță. Tu porți... pantaloni pe care-i leapădă tatăl tău și pe care mama îi scurtează, îi strînge la betelii pe măsura ta. PAS, Z. I 66.
Privi lung la mijlocul ei subțire, mlădios și sugrumat în betelia rochiei zdrențăroase. DELAVRANCEA,
V. V. 121. [Iia]
se încheie la mînicuțe cu o betelie decorată. ODOBESCU, S. I 418.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin betelie:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | betelie | betelia | betelii | beteliile |
---|
Dativ-Genitiv | betelii | beteliei | betelii | beteliilor |
---|