BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare conținînd numai cîteva rînduri, adresată de obicei unei persoane din aceeași localitate și trimisă printr-un curier. Am dat femeii țăra­nului un bilet pentru doctorul din tîrg. IBRĂILEANU, A. 179. 2. Bucată de hîrtie sau de carton de format mic, prin care se garantează cuiva un drept temporar. Nu e voie să umbli cu trenul fără bilet! DUMITRIU, B. F. 6. Îl păstrase ca să-și cumpere un bilet de amfiteatru. CARAGIALE, O. III 20. ◊ Bilet de voie = hîrtie pe care se menționează permisiunea de a ieși în oraș, acordată unui militar încazarmat sau unui elev intern. ♦ (Rar) Bilet de identitate = buletin de identitate. Mă mir cum criticul de la «Romînia» nu i-a cerut lui Gheorghe și bilet de identitate. GHEREA, ST. CR. II 247. ♦ (Fin.) Bilet de bancă = bancnotă. Bilet la ordin = cambie (1). – Pl. și: (învechit) bileturi (ALECSANDRI, T.J 83).