Pluralul pentru biletel
bilețele
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui
bilet (
1).
Mi-a trimis... un bilețel în care îmi spunea că... îl cheamă la București. DUMITRIU, B.
F. 39.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru biletel:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | bilețel | bilețelul | bilețele | bilețelele |
---|
Dativ-Genitiv | bilețel | bilețelului | bilețele | bilețelelor |
---|