bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. –
Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la
beyenmek „a binevoi” (Iogu,
GS, VI, 338);
cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur,
BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului
rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza
tc. bende „sclav”.