Pluralul pentru binevoire
binevoiri
binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. –
Var. (
înv.)
binevrea. De la
bine și
voi. –
Der. binevoință, bunăvoință, s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință);
binevoitor, adj. (care are bunăvoință).
Binevoință, cuvînt
înv., modificat în limba
mod., întrucît se consideră instinctiv că
voință, s., nu se putea compune cu
adv. bine, ci cu
adj. bună; și poate și prin influența
fr. bonne volonté. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin binevoire:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | binevoire | binevoirea | binevoiri | binevoirile |
---|
Dativ-Genitiv | binevoiri | binevoirii | binevoiri | binevoirilor |
---|