bismutil nu are formă de plural
bismutil
BISMUTÍL s. m. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut. (< fr. bismuthyle)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin bismutil:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | bismutil | bismutilul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | bismutil | bismutilului | — | — |
---|