blajinatate nu are formă de plural
blajinătate
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi blajin; blîndețe, bunătate. (Ironic)
Blajinătatea și-o zugrăviseră... pe obraz. STANCU, D. 336.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin blajinatate:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | blajinătate | blajinătatea | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | blajinătăți | blajinătății | — | — |
---|