Pluralul pentru bont
Declinarea substantivului neutru bont:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | bont | bontul | bonturi | bonturile |
---|
Dativ-Genitiv | bont | bontului | bonturi | bonturilor |
---|
bonțuri
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț.
Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc.
înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute]
caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru bont:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | bonț | bonțul | bonțuri | bonțurile |
---|
Dativ-Genitiv | bonț | bonțului | bonțuri | bonțurilor |
---|