Pluralul pentru bratisor

brățișoare

BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui braț (l). Fă-mă, doamne, lemn de tufă Să mă taie mîndra furcă. Să mă ducă-n șezătoare, Să mă ție-n brățișoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 368.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru bratisor:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	brățișor	brățișorul	brățișoare	brățișoarele
Dativ-Genitiv	brățișor	brățișorului	brățișoare	brățișoarelor