BRÉȘĂ, breșe, s. f. Spărtură făcută în zidul unei cetăți sau al unei fortificații inamice; culoar de trecere realizat în rețelele de sîrmă ghimpată ale inamicului; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. Armata din sectorul de centru a făcut o mare breșă in fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire, pădure etc. Tractoriștii se grupară în două echipe; fiecare avea sarcina de a tăia cîte o breșă largă printre salcîmii încă necuprinși de foc. MIHALE, O. 368.