Pluralul pentru briscuta
brișcuțe
BRIȘCÚȚĂ, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui
brișcă2.
Holteiașul... tot căuta prin șerpar și ori că nu afla ce căuta, ori că-i era chiar rușine să scoată un cuțitaș copilăresc, o brișcuță... de doi crițari. RETEGANUL, P. IV 73.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin briscuta:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | brișcuță | brișcuța | brișcuțe | brișcuțele |
|---|
| Dativ-Genitiv | brișcuțe | brișcuței | brișcuțe | brișcuțelor |
|---|