Pluralul pentru bucatel
bucăței
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee
(Agrostis canina). – Din
bucățea (prin substituire de
suf.).
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului masculin bucatel:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | bucățel | bucățelul | bucăței | bucățeii |
---|
Dativ-Genitiv | bucățel | bucățelului | bucăței | bucățeilor |
---|