BUHÚR s. n. (Învechit și arhaizant) Stofă de lînă fină sau de mătase. V.cașmir. Alte podoabe nu mai erau, afară de perdele de buhur roșu la ferestre și la ușă. SADOVEANU, Z. C. 135. Are și ea năcazurile și greutățile ei, mai afirmă încă o dată părintele Ghermănuță, scoțînd din ladă un ogheal aproape nou de buhur roș și punîndu-l pe capătul despre ladă al patului. HOGAȘ, M. N. 139. Pe dînsul avea... o largă mantie de buhur alb. ODOBESCU, S. I 133.