Pluralul pentru buleandra
bulendre
BULEÁNDRĂ, bulendre, s. f. (Popular)
1. Haină veche; haină. rea, ruptă, ponosită.
V. zdreanță, c î r p ă.
Își potriveau cîte-o buleandră căpătîi. CAMILAR, T. 48.
Numai după bulendre l-ă cunoscut, căci ființa lui era ciopîrțită. SADOVEANU,
N. F. 168. ◊
Fig. O hîrtie de la subprefectură. Na-ți-o! -Iar o buleandră de hîrtie? ALECSANDRI, T. I 247.
2. (Mai ales la
pl.) Lucruri din casă, lucruri de întrebuințare zilnică, vechi sau de puțină valoare.
V. b o a r f e,
catrafuse. A doua zi, vecinele n-au mai văzut-o ieșind din casă, s-au apropiat niște copii de ferestruică și-au văzut-o stînd în bulendrele patului. CAMILAR,
N. II 413.
Pe copii îi bagă-n sperieți. Pe moșnegi îi trage de barbă ca pe capre. Urcă în căruță toate bulendrele și, ce nu poate să ia cu el, strică și sparge. PAS, L. I 18.
Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim între noi, care ce să ia din ele.-Și la ce sînt bune bulendrele pe care vă sfădiți voi? ISPIRESCU, L. 215.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin buleandra:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | buleandră | buleandra | bulendre | bulendrele |
---|
Dativ-Genitiv | bulendre | bulendrei | bulendre | bulendrelor |
---|