Pluralul pentru caiafa
caiafe
CAIÁFĂ, caiafe, s. m. și
f. 1. Persoană fățarnică, ipocrită.
Are să mi-o plătească, și scump, caiafa asta bătrînă. M. I. CARAGIALE, C. 29.
Acum rămăsese... o ură surdă, lașe... și jocul de caiafă pe care Fana ar fi fost frumos să nu-l accepte. G.
M. ZAMFIRESCU, SF.
M. N. I 190.
2. (Păstrat ca nume propriu în e x p r.)
A trimite (sau
a purta, a mîna, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje din biblie) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc în altul, a-l purta cu vorba.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin caiafa:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | caiafă | caiafa | caiafe | caiafele |
---|
Dativ-Genitiv | caiafe | caiafei | caiafe | caiafelor |
---|