CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. (Învechit) Militar de cavalerie; călăreț. Pentru împlinirea poruncilor, pre­fectura trimisese doi-trei călărași de fiecare sat. PAS, L. I 287. Călărașii încălecară și se șterseră din lumină. SADO­VEANU, O. VI 47. Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i tri­mitea. TEODORESCU, P. P. 523. Vin pandurii să mă ducă într-un mijloc de oraș, Să-mi fac slujba-n călărași. ȘEZ. I 110. ◊ Călăraș cu schimbul v. schimb.