CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Mic vas de război înarmat cu unul sau mai multe tunuri, folosit la patrulare, escortare, servicii de pază etc. într-o bună zi o cano­nici- ă engleză apăru în vederea coastei. BART, E. 321. Mam'mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierei «le Formidable». CARAGIALE, O. II 161. – Pronunțat: -ni-e-.