Pluralul pentru cantoneta
canțonete
CANȚONÉTĂ, canțonete, s. f. 1. Mic cîntec popular italian;
p. ext. cîntec scurt, cîntecel.
O canțonetă napolitană. 2. (Rar) Poezie simplă, ușoară. [Pantazi Ghica]
rămine poet, deși nu rimează mai niciodată, fără ca pentru aceasta scrierile sale să rămîie mai puțin poetice și canțonetele sale mai puțin de spirit. MACEDONSKI, O. IV 89.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin cantoneta:
| Singular | Plural |
|---|
| Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
|---|
| Nominativ-Acuzativ | canțonetă | canțoneta | canțonete | canțonetele |
|---|
| Dativ-Genitiv | canțonete | canțonetei | canțonete | canțonetelor |
|---|