Pluralul pentru canura
canuri
CÁNURĂ, canuri, s. f. Fir scurt de lână rămas după dărăcit, folosit (ca bătătură) pentru țesături mai groase. –
Lat. cannula. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin canura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | canură | canura | canuri | canurile |
---|
Dativ-Genitiv | canuri | canurii | canuri | canurilor |
---|
canure
CÁNURĂ s. f. Nume dat firelor scurte de lînă râmase, după dărăcit, în dinții pieptenelui și care se întrebuințează (mai ales ca bătătură) pentru țesături mai groase.
Mai stai numai nițel, Marioaro, să-mi pui niște canură pe rășchitor. SANDU-ALDEA, D.
N. 228.
Torceam... cîte o movilă de drugi de canură. CREANGĂ, A. 63.
Canură toarsă nu era pentru bătătură. CREANGĂ, A. 62. ◊ (Poetic)
Pe dealuri înverzite și pline de soare lunecau, însemnînd pete întunecate, umbrele mari ale nourilor de canură. SADOVEANU, O. VI 171.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin canura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | canură | canura | canure | canurele |
---|
Dativ-Genitiv | canure | canurei | canure | canurelor |
---|